Un bun intelectual

Pierdut în metaforă, un bun intelectual evită să se apropie de realitatea prin care voinţa universală va face opera sa mai transcendentă decât cea locală. El ascunde într-un pasaj simbolic al piesei de teatru, în parabola unui vers sau în figura puţin vizibilă dintr-un colţ al tabloului său acea doză de critică care îi va permite mai târziu să strige că „el nu a tăcut niciodată”. El ştie foarte bine ce e cenzura, cum corodează simularea şi frica munca sa, însă răspunde ţâfnos oricui îi aminteşte acest lucru. Ce ai vrea? Să mă duc să lucrez în construcţii? El scuipă pe oricine îi critică concesiile excesive. Preferă să aleagă eroticul în locul politicului, trecutul înaintea prezentului, să recreeze clasicii decât contemporanii săi. Odinioară numele său era pe lista neagră, apoi pe lista cenuşie, dar acum este ţinut la mare preţ şi îi dau medalii. Are acces la internet de acasă şi de câţiva ani se bucură de weekend-uri cu toate cheltuielile incluse într-un hotel din Varadero.

Un bun intelectual are un dosar pentru viză la Departamentul pentru Statele Unite, dar în acea zi a venit cu pălărie şi ochelari de soare, sperând că nu va fi recunoscut. Ţine conferinţe şi face turul universităţilor din „Imperiu”, încercând să-şi moduleze discursul, ca să nu fie prea învechit într-un loc şi prea liberal într-altul. Când vin delegaţii străine, îi place să fie în apropiere, să invite acasă câte un musafir, să se joace puţin cu emoţiile lor astfel încât să i se ofere o invitaţie oriunde în lume… pentru că, la urma urmei, „e de netrăit aici”. El are o antena-satelit bine ascunsă în ultima sa cameră, dar atunci când discută cu colegii săi, pretinde că a văzut ştirile naţionale seara trecută, sau emisiunea Masa Rotundă marţea trecută. Un prieten îi înmânează cópii ale acelor pagini interzise pe care nu le-ar fi introdus niciodată, din teamă, în propriul său calculator.

Un bun intelectual este foarte tăcut în timp ce aşteaptă răspunsul la cererea pentru ieşire din ţară, şi, când se întoarce, se poartă cuminte, să-i fie autorizată şi excursia următoare. Se pare că orice fel de activism sau poziţionare politică evidentă este doar pentru aceia care nu au talentul său la peniţă sau pensulă. Se uită de sus la aceia care îşi irosesc vremea în discuţii despre „reforme”, „schimbări” şi alte nimicuri. Dar, după ce bea câteva pahare, se-ntreabă dacă a ajuns pe culmile artistice graţie talentului său real sau din cauza exilului în masă al celor care ar fi putut fi competitorii săi. Bine păstrat într-un sertar se află cântecul acela în care renunţă la orice mască, poemul acela în care este complet nud sau acel ţipăt pe care odată l-a pictat. Deoarece un bun intelectual nu este vreodată descompus, nu se implică vreodată în pasiunile sociale, niciodată nu se rătăceşte în stradă. (traducere de A.G.)