Bunăvoință?

Am avut momente când era la modă să închizi ușa, să-ți acoperi urechile, să le închizi telefonul altora. Perioade întregi în istoria noastră națională când dialogul era sinonim cu abandonul și schimbul de idei era un fel de a admite înfrângerea. Din fericire, zilnic, în discursul diferitelor grupuri din societatea civilă, în lucrările academice și în editorialele din numeroase reviste, și chiar in declarațiile guvernării, se vorbește tot mai mult despre nevoia de dezbatere. Suntem înconjurați de fraze precum „acceptă diferențele”, „schimbă opinii”, „toți să participe la viitorul național” și afirmații precum „soluțiile se nasc numai din dialog”. Ai putea spune că trăim în vremuri în care a-ți arăta talentul pentru discuție a devenit “politic corect” în Cuba. Dar cuvintele nu sunt suficiente, intenția de a dezbate trebuie realizată, trebuie să fie mai mult decât o simplă expresie purtată de vânt.

În paralel cu tendința de a confrunta problemele noastre presante din multiple unghiuri, există și un curent care hrănește respingerea celuilalt. Astfel unii academicieni sugerează că anumiți cetățeni nu au suficientă educație pentru a schimba impresii cu ei; Oficialii partidului fac aluzie la eterna amenințare din străinătate pentru a-i discredita pe cei pe care îi consideră incomozi; confruntați cu opinii discordante, multe voci acuză că ele nu sunt „proactive”, nici „nu se gândesc la națiune”; aceia invitați la un eveniment alternativ insinuează că participarea lor ar fi o capcană pentru a-i compromite politic. Printre simpatizanții ideologiei oficiale, mulți impută criticilor lor relele intenții „de dreapta”, iar cei care au microfonul la televiziunea națională nu-l vor împărți cu ceilalți, spunând că „ei vor să bombardeze Havana”. Pe scurt, povestea fără sfârșit. Strigând printre surzi.

Ceea ce ei nu realizează este că ei pot să inventeze mereu motive pentru a arde poduri, a trânti uși și pentru a râde de cei care își exprimă dezacordul. Ei vor găsi întotdeauna motive pentru a nu include anumite nume pe listele celor vrednici de a participa la un eveniment sau de a avea un spațiu într-o anumită publicație. Ei vor fi întotdeauna capabili să fabrice o portiță morală sau etică pentru a exclude pe cineva ca oponent legitim. Pentru că atunci când nu vrei dialog este posibil să declari contrariul, dar mai devreme sau mai târziu, viața va dezvălui frica ta reală de a sta jos pentru a discuta. Suntem într-o etapă în viața noastră națională în care nu mai există stilul în care îți acoperi urechile, ci se obişnuieşte să spui că asculți, când de fapt, porți dopuri de urechi pentru a-ți proteja creierul de aceste opinii diferite dăunătoare… (traducere de Adina Cincu)

Anunțuri

Un gând despre „Bunăvoință?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s