Odihneşte-te în pace, Oswaldo Payá

Nimeni nu ar trebui să moară înainte de a-şi vedea visele împlinite. Cu moartea lui Oswaldo Payá (1952-2012), Cuba a suferit o pierdere dramatică pentru prezentul şi una irecuperabilă pentru viitorul său. Nu a fost doar o persoană exemplară, un tată iubitor şi un catolic fervent, care şi-a dat ultima suflare ieri, duminică, ci şi un cetăţean de neînlocuit pentru naţiunea noastră. Tenacitatea sa ne inspira încă de când eram adolescentă, când el, spre deosebire de mulţi alţii, nu s-a ferit să îşi afirme credinţa. Apoi, în 1998, responsabilitatea sa civică s-a arătat în fondarea Mişcării Creştine de Eliberare, iar, mai târziu, în iniţiativa cunoscută ca Proiectul Varela.

Îmi amintesc, ca şi cum ar fi fost ieri, imaginea lui Paya în faţa Adunării Naţionale a Poporului în acea dată de 10 martie, 2002. Cutiile cu cele 10.000 de semnături erau în braţele sale, predate ulterior infamului Parlament cubanez. Răspunsul oficial ar fi fost o reformă legală, o patetică „mumificare constituţională”, ce ne-ar fi legat „irevocabil” de actualul sistem. Dar disidentul bătăliilor nesfîrşite nu a fost convins şi, doi ani mai târziu, el şi un alt grup de activişti au prezentat încă 14.000 de semnături. Au solicitat să se organizeze un referundum pentru a permite libertatea de asociere, de expresie, a presei, măsuri economice şi o amnistie pentru eliberarea tuturor prizonierilor politici. Cu lipsa de măsură ce l-a caracterizat, guvernul lui Fidel Castro a reacţionat prin arestările din Primăvara Neagră din 2003. Peste 40 de membri ai Mişcării de Eliberare Creştine au fost condamnaţi în acel martie fatidic.

Deşi nu a fost arestat atunci, ani întregi Payá a fost sub supraveghere permanentă, a fost victima marşurilor de repudiere şi ameninţărilor. Rareori a pierdut prilejul să denunţe condiţiile de încarcerare a unui disident, sau vreo altă convingere greşită. Nu l-am văzut niciodată pierzându-şi controlul sau, de asemenea, insultându-şi oponenţii politici. Marea lecţie pe care ne-a lăsat-o a fost serenitatea sa, pacifismul, supraordonarea eticii peste diferenţe, convingerea că prin acţiune civică şi reacţie legalistă o Cubă inclusivă este mai aproape de noi. Odihneşte-te în pace, sau, mai bine, eliberat. (trad. de A.G.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s