Bloc creol

bloque_criollo1

Beto a fost unul dintre ciomagari în augustul lui 1994. Murdar de mortar pe pantoloni, cu cască și o bară de metal în mînă, a îndoit spinarea unora dintre protestarii din revolta de la Maleconazo­­. Pe atunci, lucra într-o echipă de constructori şi simţea că făce parte dintr-o elită. Avea lapte pentru micul dejun, o cameră ce o împărţea cu alţi colegi şi un salariu mai mare decît al unui medic. Anii tinereţii i-a petrecut construind hoteluri, dar acum zece ani, cînd brigada sa a fost dezmembrată, a ajuns șomer. Nu a vrut să se întoarcă în sătucul Banes, unde s-a născut, nici el şi nici mulţi alţii din acea trupă, oricînd capabili fie să ridice un perete, fie să spargă vreun cap.

Multora dintre acelor constructori li s-a permis să se stabilească într-un cartier improvizat în suburbiile Havanei. Au primit ca bonus și permisiunea de a-şi construi locuinţe ”lega y pon”* – adăposturi la periferie, aproape de Calle 100 şi Avenida Rancho Boyeros. O nimica toată după atîta loialitate ideologică. Făra bonusuri sau salarii mari, mulţi dintre acești zidari au fost nevoiţi să supravieţuiască din ce găseau: Beto şi-a făcut un atelier care produce ‘cărămizi creole’. Alţi vecini din cartierul improvizat se ocupă şi ei de  materiale de construcţie: nisip, praf de piatră…cărămizi. Cu noile facilități pentru reparaţiile şi construcţiile pe cont propriu, afacerea ‘agregatelor’ prosperă şi, pe zi ce trece, implică mai mulţi oameni. Productorii, transportatorii, şefii de brigadă şi, la final, bărbaţii care urcă sacii la camion. Un lanţ productiv – în paralel cu Statul –, mai eficient dar şi cu preţuri mai ridicate.

Lui Beto nu îi place să vorbească de trecut. Se plimbă în cămaşa lui găurită printre stivele de blocuri creole, ieşite din mica sa fabrică. Cînd vede că vreunul s-a spart sau că i s-a rupt vreun colţ, strigă angajaţilor să prepare materialul de construcţie pentru mulaje. Ţine în mînă o bară de metal, la fel ca pe 5 august 1994, dar de data asta ca să verifice rezistenţa produsului său. Din cînd în cînd aruncă cîte o privire la căsuţa ridicată la capătul străzii, fără asfalt şi fără canalizare. Pentru prima oară are ceva al lui, ceva ce nu a primit de la nimeni. E un om fără privilegii şi supunere. (traducere de Larisa Sioneriu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s