Comerciant, acel cuvînt hulit

22 sept  -  1379876591_jovenDacă realitatea s-ar putea personifica, dacă ar putea intra într-un corp, să prindă contur fizic. Dacă o societate ar putea fi reprezentată de o fiinţă, a noastră ar fi aceea a unui adolescent în creştere. Cineva căruia i s-ar prelungi braţele și picioarele, care şi-ar dori să scape de paternalisme şi să devină un adult. Dar acel baiat fără barbă poartă o haină atît de strîmtă, că abia îi permite să respire. Cotidianul nostru e comprimat într-un corset de o legalitate cu interziceri excesive şi de o ideologie expirată și disfuncţională. Aşa aş desena Cuba de astăzi, sub forma unui puber reprimat, asta ar reprezenta contextul în care trăiesc.

Tendinţa guvernamentală nu-şi croieşte drumul spre recunoştinta nevoilor noastre de expansiune economică şi politică. Mai degrabă încearcă să ne preseze în mulaje absurde. Asta e cazul puținelor ocupaţii permise pentru munca pe cont propriu, acel sector care, în orice altă ţară, ar avea calificativul de ‘privat’. În loc să amplifice numărul licenţelor ca să includă multe alte activităţi productive şi servicii, autorităţile pretind să taie din realitate ca să se încadreze în lista celor acceptate. Legea comportîndu-se nu ca un catalizator pentru creativitate şi talent, ci ca un frîu strîns ca să limiteze antreprenoratiul.

Ultimul examplu al acestei contradicţii  stă în operaţiunile împotriva celor ce vînd haine importate, aduse în primul rînd, din Ecuador şi Panama. Potrivit celor spuse de presa oficială, mulţi din aceşti comercianţi lucrează sub licenţa de ‘croitori’ , ceea ce le permite să comercializeze articolele ieşite din propriile maşini de cusut, dar care oferă bluze, pantaloni şi genţi confecţionate. Infractorii sunt pedepsiţi prin confiscarea mărfurilor şi amenzi exorbitante. Inspectorii pretind în felul asta să ne îmbrace realitatea în cămaşi de forţă, detaliate în monitorul oficial.

De ce în loc de atîta persecuţie, nu se autorizează munca ‘comerciantului’. A cumpăra, a transporta şi a revinde articole de mare cerere nu ar trebui să constituie un delict, ci o activitate regulată care ar contribui şi la fisc, prin taxe. A nega această piesa-cheie în mecanismul oricărei societăţi înseamnă a nu înţelege cum se structurează sistemul economiei acesteia. Cadrul legal a unei naţiuni nu constă în condamnarea naivitaţii chioşcurilor, fabricărilor si vînzărilor de churros (dulciuri); ci în stimularea dezvoltării profesionale şi materiale. Atît timp cît guvernul cubanez nu acceptă acest abecedar al dezvoltării, realitatea noastră nu poate decît să-şi prelungească braţele spre ilegalitate şi spre clandestinitate. (traducere de Larisa Sioneriu)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s